Ce este neomodernismul?
Neomodernismul este un curent ideologic și literar definit de spiritul creator postbelic, caracterizat prin respingerea formelor grave și prin redarea temelor grave într-o manieră ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul. Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile și expresie ermetică.
Neomodernismul s-a conturat în doar 7 numere ale revistei „Albatros", editată în 1941 și condusă de Geo Dumitrescu. Această nouă formă de manifestare a modernismului se prelungește până prin anii '60 și este îndreptată cu fața spre un trecut exemplar.
Trăsături
- Respingerea formelor grave — temele tragice sunt redate într-o manieră ludică
- Imaginar poetic inedit — metafore surprinzătoare și neconvenționale
- Limbaj ambiguu și expresie ermetică
- Libertate interioară — scriitorii protestau împotriva realismului socialist
- Dorința de a recupera valorile și modelele moderniste
- Despărțirea de „spiritul veacului" — cel al războaielor
Reprezentanți
- Nichita Stănescu — liderul generației anilor '60, autor al Leoaica tânără, iubirea
- Marin Sorescu — Iona
- Gellu Naum
- Adrian Păunescu
Scriitorii generației șaizeciste aveau o libertate interioară și protestau împotriva realismului socialist, căutând să recupereze valorile modernismului interbelic.
Legătura cu BAC-ul
Operele neomoderniste cerute la BAC: Leoaica tânără, iubirea (Nichita Stănescu) și Iona (Marin Sorescu). Vezi catalogul de eseuri pentru analize complete.